POGORAREA SFANTULUI DUH-RUSALIILE

POGORAREA SFANTULUI DUH-RUSALIILE

Astazi la cincizeci de zile de la Inviere a fost trimis in lume Sfantul Duh si s-a intemeiat Biserica. Pentru prima data s-a predicat in ziua de astazi la oameni despre Sfanta Treime - Tatal, Fiul si Sfantul Duh.Duhul Sfant, a treia Persoana a Sfintei Treimi a venit din Cer: “fara veste, ca o suflare de vifor, si a umplut toata casa unde sedeau ucenicii. Si li s-a aratat, despartindu-se niste limbi, ca de foc, si s-a lasat cate una pe fiecare dintre ei. Atunci s-au umplut toti de Duhul Sfant”.( F.A. 2,2-4) Iar in casa erau Sfintii Apostoli si Maica Domnului: prima societate in Duhul Sfant. Astazi Duhul Sfant unifica neamurile. Biserica are in lume rolul unificarii neamurilor. Prima Biserica a intemeiat-o Duhul Sfant in Ierusalim si aceasta si-a luat numaidecat misiunea in lucru. Toate neamurile care erau de fata in Ierusalim, aud Cuvantul lui Dumnezeu fiecare in limba lor incat toti se mirau si se minunau. Cele 16 neamuri pomenite in Sfanta Scriptura se unifica astazi intru o intelegere de Dumnezeu, prin lucrarea si puterea Sfantului Duh, data Sfintilor Apostoli, data primei Biserici. Nu incape indoiala ca Rusaliile sunt cea mai veche sarbatoare crestina   impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare. Despre ea amintesc si Sf. Apostol Pavel (1 Cor. XVI, 8) si Sf. Luca (Fapte XX, 16). E numarata si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite. Despre ea mai amintesc : Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300) , Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor), Sfantul Epifanie s.a.m.d. Marii predicatori din secolele IV si V ne-au lasat o multime de panegirice in cinstea acestei sarbatori, iar in a doua jumatate a secolului IV pelerina apuseana Egeria ne descrie modul cum era sarbatorita pe atunci la Ierusalim. Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V, Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh, asa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului IV, Eusebiu al Cezareei. Dar, precum am aratat la sarbatoarea inaltarii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pana astazi, Cincizecimea ramanand numai ca sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh. Nu numai ca vechime, ci si ca importanta, sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa Pasti. In timpul privegherii din ajun, se facea odinioara botezul catehumenilor(cei care nu erau botezati). Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe. In biserici se aduc si azi frunze verzi de   tei   sau    de   nuc, care se binecuvinteaza si se impart tuturor credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Astazi, in ziua sfanta a Cincizecimii, cand a luat fiinta Biserica lui Hristos sa spunem aceasta frumoasa rugaciune catre Duhul Sfant:“Doamne, Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhule Adevarate, milostiveste-te spre noi , pacatosii robii Tai si ne miluieste si ne iarta noua, nevrednicilor, toate cate am gresit astazi ca  niste    oameni, si nu numai ca niste oameni, ci mai rau decat tot dobitocul.Pacatele noastre cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete, din obiceiul cel rau, din voia cea sloboda si din lene: ori de l-am jurat cu Numele Tau, ori de l-am hulit in gandul nostru, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit in mania noastra, sau ne-am scarbit, sau de ceva ne-am maniat, sau de am mintit, sau fara de vreme am adormit, sau vreun sarac a venit la noi si nu l-am socotit,  sau  pe  fratele  nostru   l-am scarbit, sau ne-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau ne-am marit, sau ne-am trufit, sau stand la rugaciune mintea noastra s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea ne-am saturat, sau ne-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau frumusete straina am vazut si cu dansa ne-am ranit inimile, sau ce nu se  cade  am grait, sau de pacatele fratelui nostru am ras iar pacatele noastre sunt nenumarate, sau de rugaciune nu ne-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu ne mai aducem aminte; ca toate acestea si mai mari decat acestea am facut. Miluieste-ne, Stapane si Facatorul nostru, pe noi, lenesii si nevrednicii robii Tai, si ne usureaza si ne slobozeste si ne iarta, ca un bun si de oameni iubitor. Ca in pace sa dormim noi , pacatosii si necuratii si ticalosii robii Tai, si sa ne inchinam si sa cantam si sa preaslavim Preacinstitul Numele Tau, impreuna cu al Tatalui si al Unuia Nascut Fiul Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.