Păstorii sufletești

Păstorii sufletești

Mărtineștenii au fost oameni simpli şi de credinţă ortodoxă. În statistica ,,Românilor din Transilvania din anul 1733”, publicistul George Bogdan Duică, scrie în revista ,,Convorbiri literare” în anul 1896, un interesant studiu istoric asupra unui manuscris preţios, aflat în colecţia de manuscrise a lui Iosif Benigni de Mildenberg, proprietatea muzeului Brukenthal din Sibiu.

Manuscrisul este de importanţă istorică şi cuprinde conscripţia românilor, făcută la 1733 de Episcopul Ioan Inochentie Klein de Sadu, la îndemnul împăratului Carol VI la Sibiu prin mandatul său din 11 Decembrie 1732.

În aceste conscripţii Parohia Mărtineşti, făcea parte din Arhidiaconatul Vaida Hunyadiensis şi este prezentată având 52 de familii, iar filia Turmaș avea 8 familii, lipsind preotul ortodox, ca şi o consecinţă a scindării Bisericii Ortodoxe din Ardeal de după anul 1700, când preoţii ortodocşi au fost alungaţi din anumite parohii. Din acest protopopiat făceau parte 113 localităţi, din care 97 erau numai româneşti, iar 16 mixte ca populaţie. Din total, 57 erau numai cu preoţi uniţi, una era numai cu preoţi ortodocşi, 4 aveau preoţi de ambele confesiuni, iar 51 localităţi nu aveau preoţi.

Conform acestei conscripţii, în această perioadă de timp întâlnim aşadar numai preoţi greco-catolici, care slujeau alternativ pentru cele două confesiuni. Astfel, întâlnim ca şi slujitori ai bisericilor din Mărtineşti şi ai filiei Turmaș, mai mulţi preoţi greco-catolici, pe care doar îi amintim din lipsa altor detalii: popa Iosiff, apoi, conform aceluiaşi manuscris succesorii săi: popa Ionn, popa Avram şi popa Ianoş^[1].

           În studiile mai noi cu privire la unele documente vechi păstrate în arhivele naționale și în  cele de afară privitoare la trecutul B.O.R. din Transilvania, profesorul universitar de origine americană Keith Hitchins a publicat unele informații referitoare la preoții hirotoniți în Ardeal după anul 1763. Manuscrisul are 76 de pagini și cuprinde date a 527 preoți ortodocși din Transilvania pe timpul episcopului Dionisie Novacovici. Protocolul înregistrează astfel numele preotului, urmat de numele localității de naștere și districtul sau scaunul de unde aparține, episcopul care l-a hirotonit, data hirotoniei, unde și pentru care parohie și cine l-a hirotonit. Datorită documentului, aflăm  aceste date cu privire la hirotonia preotului Grigorie Gabor din Mărtinești, hirotonit la data de 1 iunie 1750 în localitatea București de către episcopul Ioan la recomandarea protopopului Ioan din Szaszvaros ,,Orăștie”[2] .

La începutul secolului al XIX-lea, situaţia Bisericii Ortodoxe şi a preoţilor din Ardeal nu era diferită foarte mult, de cea din secolul trecut. Biserica în general era văduvită, în cele duhovniceşti, primind un mare ajutor din partea episcopului sârb de la Arad, Pavel Avacumovici, care hirotonea preoţii şi tot de acolo se procura Sfântul Mir.

În această perioadă Parohia Mărtineşti, făcea parte din Tractul Circulus Cis Marusianus, cu 90 de familii ortodoxe^[3].

Preotul Petru Mermezan (1804-1821), nu se cunoaşte anul naşterii sale, dar ştim că în anul 1804, a fost hirotonit de către episcopul de origine sârba, Pavel Avacumovici, la Arad, împreună cu alţi 39 candidaţi, primind Sfânta Taină a Preoției, pe seama Parohiei Mărtineşti. Candidaţii la preoţie, după ce îşi întocmeau toate actele, acestea treceau prin toate forurile organelor statului, fiind trimişi la episcop, care la rândul său, anunţa Consistoriul Eparhial nominal, fiecare hirotonie cu observarea, dacă a dat sau nu pe seama preotului singhelia canonică: ,,Pavel Avacumovici Episcopul Aradului a dat la 13 Noiembrie 1803, trimisul la preoţie, anume: Mermezan Petru, de la Mărtineşti”^[4].

Despre părintele Petru Mermezan, nu se cunoaşte mai nimic, doar că a fost trimis slujitor al sfântului altar pentru Parohia Ortodoxă Mărtineşti, ca după el, să fie hirotonit preotul Munteanu Petru, care în anul 1848, episcopia de Carloviț, i-a schimbat numele în Popovici Petru, din dorinţa de slavizare a numelui, de al cărui nume se va lega câteva generaţii de preoţi, care vor sluji la acelaşi altar, peste un veac şi jumătate.

Preotul Popovici Petru (1821-1866), a fost originar din localitatea Sâncrai, judeţul Hunedoara. S-a căsătorit în anul 1817, cu o credincioasă cu numele de familie Mermezan, din comuna hunedoreană, Rapoltul Mare. Dumnezeu, le-a binecuvântat familia, dăruindu-le patru fii: Visante, Avram, Pătruţ şi David.

Primeşte Sfânta Taină a Preoţiei în anul 1821, de la episcopul Vasile Moga. Trece la cele veşnice în anul 1866.

Preotul Popovici Avram (1868-1903), cel de-al doilea fiu al preotului Popovici Petru, îmbrăţişează acelaşi dar ca şi tatăl său. S-a căsătorit în anul 1861, cu Domnica Costescu din localitatea vecină Tămășasa. A urmat studiile la Institutul Teologic de la Sibiu, ca la 21 Noiembrie 1868, să fie hirotonit în treapta de preot de către episcopul Andrei Baron de Şaguna, pe seama parohiei Mărtineşti. De numele său se leagă și ridicarea sfăntului locaș de cult din filia Turmaș.

A slujit lui Dumnezeu cu multă credință până la trecerea la cele veşnice în anul 1903.

Preotul Vasile Necșa (1905-1920), s-a născut în anul 1883 în localitatea Cigmău, sat care astăzi aparţine de oraşul Geoagiu. A urmat şcoala primară în aceeaşi localitate, iar cele gimnaziale la Orăştie. Urmează cursurile seminarului pedagogico-teologic ,,Andreian” al Arhidiecezei Ortodoxe Române Transilvane, secţia teologică de la Sibiu. Datorită greutăţilor întâmpinate, forţat de boala tatălui său, face cerere după terminarea anului trei, să fie hirotonit.

Astfel, la cererea credincioşilor din Parohia Ortodoxă Mărtineşti, care era vacantă de aproape doi ani şi suplinită de către preotul Petru Roşca, din parohia vecină Măgura, de la trecerea la cele veşnice ale părintelui Avram Popovici. Astfel, la 28 august 1905, este hirotonit preot de către Ioan Mețianul, Mitropolitul Ardealului pe seama parohiei Mărtineşti, cu filia Turmaș.

De numele său se leagă şi ridicarea actualului locaş de cult din Mărtineşti, zidit între anii 1905-1906.

În paralel, cu slujirea preoţească face şi slujirea învăţătorească la şcoala din Mărtineşti, ca mai târziu, să îmbrăţişeze funcţia de director la şcoala confesională din aceeaşi localitate. A slujit ca şi păstor sufletesc la Mărtineşti timp de 15 ani, iar începând cu data de 1 Septembrie 1920, să predea ca şi profesor calificat materia religie, până în anul 1936, la ,,Liceul Aurel Vlaicu” din Orăştie, când a ieşit la pensie. A trecut la cele veşnice, la vârsta de 74 de ani, la data de 4 Octombrie 1957.

Preotul Bodea Ifrapt (1921-1948), s-a născut în anul 1899, în localitatea Mărtineşti, din părinţii Ifrapt şi Salomia. A făcut studiile teologice la Sibiu. După căsătoria cu Aurelia, în anul 1921, este hirotonit preot de către I.P.S. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, pe seama parohiei Mărtineşti.

În anul 1930, este ales secretar la Protopopiatul Orăştie, ocupând această funcţie administrativă timp de 15 ani. Dumnezeu le binecuvântează viaţa, dăruindu-le două fete: Olivia şi Cornelia. Datorită schimbărilor politice a ţării, luptând împotriva acestora, este găsit vinovat, de regimul comunist şi condamnat la 2 ani de închisoare, pedeapsă pe care o ispășește în temniţele comuniste^[5].

Din anul 1948, slujeşte împreună cu părintele Popovici Remus la acelaşi altar, ca din anul 1950, să se transfere la parohia Nucşoara, până la pensie. Trece la cele veşnice în anul 1982 și este înmormântat în cimitirul din localitatea Orăştie, alături de soţie.

Preotul Popovici Remus (1948-1968), s-a născut într-o familie de dascăli la data de 9 februarie 1906, în localitatea Mărtineşti, tatăl său fiind învăţător în Mărtineşti. Făcea parte dintr-o familie numeroasă şi cu rădăcini adânci pe linia preoţiei. Mai bine spus, a urmat aceeași cale, ca și străbunicul său Popovici Petru şi bunicul său Popovici Avram, iar preotul Vasile Necșa, a fost unchiul său, din partea mamei sale, care au slujit acelaşi altar la Mărtineşti. Două dintre surorile sale, mor la o vârstă foarte fragedă, iar fratele său Aurel, îşi pierde viaţa în Primul Război Mondial, pe frontul din Italia. În acest sens, pentru vitejia şi sacrificiul său, enoriaşii din Mărtineşti, împreună cu familia sa, au înălţat în faţa bisericii o cruce în amintirea sa.

Urmează Seminarul Teologic greco-catolic de la Blaj şi Facultatea de Teologie de la Oradea, după care s-a căsătorit cu Victoria Necșa.

Este hirotonit preot la data de 1 Martie 1931, de către P.S. Episcop greco-catolic Alexandru Nicolescu, pe seama Parohiei Greco-Catolice din Mărtineşti.

La data de 1 Octombrie 1948, credincioşii greco-catolici împreună cu părintele Popovici Remus, au trecut la credinţa ortodoxă. Iar, în anul 1950, este numit singurul preot paroh în Mărtineşti, cu filiile Turmaș şi Jeledinți la care a slujit prin rotaţie.

Pe parcursul misiunii preoţeşti a fost un păstor sufletesc destoinic, implicându-se în toate sferele de activitate: pastoral misionare, social filantropice, cultural educaționale. A înfăptuit un cor numit „Freamăt”, cu tinerii din Mărtineşti, iar nu mult după aceea a pus fundamentul casei culturale „Lumina”. În data de 1 Martie 1968, a ieşit la pensie slujind ca preot misionar până la sfârşitul vieţii. A trecut la cele veşnice în luna decembrie a anului 1984.

Preotul Ştefănie Tiberiu Ilie (1968-1976), s-a născut la 11.03.1939, în satul Tămășasa, din comuna Mărtineşti. După ce termină clasele primare, gimnaziale şi liceale de la Mărtineşti şi Orăştie, a urmat acelaşi drum ca şi tatăl său, absolvind Institutul Teologic de la Sibiu în anul 1963. S-a căsătorit cu Elena, iar Dumnezeu îi binecuvântează cu venirea pe lume a unei singure fete, pe numele său Luminiţa.

La data de 1 Noiembrie 1968, primeşte Sfânta Taină a Preoţiei, de la Preasfinţitul Teoctist Arăpașu, Episcopul Aradului, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe seama parohiei Mărtineşti.

Slujeşte biserica şi întreaga comunitate din Mărtineşti timp de 8 ani, până în anul 1976, când se transfera la Parohia Sibișelul Vechi, din Protopopiatul Orăştie, de unde iese la pensie.

În anul 2002, părintele Ştefănie Tiberiu Ilie a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat în curtea bisericii din localitatea Sibișel.

Preotul Vucea Viorel (1976-1986), s-a născut la data de 30.11.1953, în satul Dâncu Mare, din comuna Mărtineşti. Urmează Şcoala Primară din Tămășasa, iar cea gimnazială la Orăştie, este absolvent al Liceului „Aurel Vlaicu” din Orăştie în anul 1972. În acelaşi an, a intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care o termină patru ani mai târziu. În acestă perioadă de timp, o cunoaşte pe Nistoresc Eleonora, din satul vecin Turmaș, viitoarea soţie. Dumnezeu le binecuvântează familia, dăruindu-le doi băieţi: Dacian, născut în anul 1977 şi Adrian, în anul 1982.

La data de 3 Octombrie 1976, este hirotonit preot în localitatea Julița, din judeţul Arad, de către Preasfinţitul Visarion, Episcopul Aradului, pe seama parohiei Mărtineşti. Pe parcursul pastorației în Parohia Mărtineşti, care s-a întins pe o perioadă de 10 ani, s-a implicat în toate sectoarele de activitate: pastoral-misionare, social-filantropice şi cultural-educaționale.

În anul 1986, s-a transferat la Parohia Orăştie III, din cadrul aceluiaşi protopopiat la care a slujit ca și preot paroh până în noiembrie 2018, când iese la pensie.

Preotul Ioan Ardean (1986-1997), originar din comuna Balșa, judeţul Hunedoara. După absolvirea cursurilor Seminarului Teologic Curtea de Argeş, se căsătoreşte cu Floarea Ardean. În urma acestei binecuvântate căsătorii, Dumnezeu le încununează viaţa cu doi fii : Cătălin şi Dragoş.

La data de 21 Noiembrie 1971, este hirotonit diacon, iar pe data de 23 Noiembrie 1971, este hirotonit preot de către I.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, pe seama Parohiei Balșa din Protopopiatul Orăştie, judeţul Hunedoara.

Începând cu anul 1986, se transferă în Parohia Mărtineşti, slujind aici până la data de 1 Noiembrie 1997, când iese la pensie de boală.

Îşi dă tot interesul pentru repararea şi zugrăvirea celor două biserici din Mărtineşti în anul 1986, apoi în anul 1987, întreprinde lucrări de reparaţie la Biserica filială Jeledinți, iar în anul 1989, o repară pe cea din filia Turmaș. În anul 1998, trece la cereştile locaşuri, fiind înmormântat în cimitirul municipal Orăştie.

Preotul Ilie Rădac (1997-2003), s-a născut la data de 20.06.1969, în comuna Romos, judeţul Hunedoara. După terminarea şcolii primare, gimnaziale şi liceale, în anul 1997, a absolvit Facultatea de Teologie de la Sibiu, iar un an mai târziu masteratul.

În timpul studiilor teologice de la Sibiu, o cunoaşte pe Odete, viitoarea soţie. Ca şi rod al căsătoriei, Dumnezeu le binecuvântează familia cu patru fete.

În anul 1997, primeşte Sfânta Taină a Preoţiei, de la Preasfinţitul Timotei, Episcopul Aradului, pe seama parohiei Mărtineşti, cu filiile Turmaș şi Jeledinți. De numele părintelui Ilie Radac, se leagă repararea capitală a interiorului şi exteriorului, cât şi pictarea în frescă a bisericii filiale Turmaș, târnosită în anul 2003, de către Preasfinţitul Episcop Timotei Seviciu.

În anul 2003, după şapte ani de pastorație a Parohiei Ortodoxe Mărtineşti, are loc transferul la Spitalul Municipal Orăştie.

Preotul Georgescu Teodor Călin (2003 - prezent)

---

^[1] N. Togan, Românii  din  Transilvania  la  1733  în  Conscripția  Episcopului  Ioan Inochentie  Klein, Tiparul  Tipografiei  Archidiecesanei Sibiu, 1898, p.37.

[2] Prof.  Keith   Hitchins, Documente  privitoare  la   trecutul  B.O.R.  din  Transilvania,  dupa  1761, Mitropolia  Sibiului, nr.1-3, 1974.

^[3] Matei Voileanu, Contribuțiune la  Istoria Bisericească din Ardeal, Tipografia  Arhidiecezană Sibiu,

1928, p.63.

^[4] Matei Voileanu, Icoane  din  Viața Bisericii a anului 1804, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane Sibiu,

1926, p.10.

^[5] Arhiva Arhiepiscopiei Aradului, Fond Protopopiat Ortodox Orăștie, dosar III-213, 1948, f. 149.